Suc de roșii

Suc de roșii eco din grădina bunicii.

Anul acesta cu toată seceta, dar totuși udate în fiecare seară cu pompa, bunica a făcut atât de multe roșii încât am căpătat și eu.

Nu știu ce a fost în capul meu de m-am întors acasă doar cu 2 poze și ambele făcute la ceaun.

Grădina plină cu roșii nici nu mi-a trecut prin cap să o pozez, ca să nu mai spun de pregătirea acestui suc, care este în aparență foarte ușor când ai ustensilele necesare.

Vorbesc de acea banală mașină de tocat roșii care scoate semințele. 

Noi nu am avut și a fost o adevărată aventură să găsim una prin vecini care să și funcționeze :)

Ingrediente pentru Suc de roșii

să fi fost vreo 40-50 kg roșii de am reușit să umplem un ceaun așa mare

sare,

zahăr.

Mod de preparare:

Roșiile se spală bine, se taie în două (cele mici) sau patru (cele mari) și se înlătură cotorul și eventualele impurități.

Se dau prin mașina de tocat roșii (musai care scoate semințele și elimină coaja). 

Dacă aveți una electrică deja e floare la ureche.

Bunica neavând așa minunăție de mașină, le dă prin mașina de tocat normală și apoi prin sită (muncă mult prea multă!!!).

După ce se dau toate roșiile prin mașina de tocat trecem la resturile rezultate.

Cică e păcat de ele (mai ies câteva castroane), așa că se mai pot de 2-3 ori când ai mașină bună.

Acum că am umplut ceaunul îl punem la foc.

Atenție la foc, că putem să dăm sucul în fiert (se umflă ca laptele).

Dacă faceți la ceaun, puneți lemne în foc cu grijă, sau luați o găleată cu apă ca să aveți cu ce stinge.

Când începe să fiarbă nu ne dezlipim de lângă el și amestecăm aproape constant.

Să fi fiert vreo oră la așa cantitate. 

Dar se fierbe în funcție de cât de gros vreți să-l faceți.

Spre sfârșit punem sare și zahăr după gust și se mai fierbe 10-15 minute.

Noi am pus de mai multe ori și sare și zahăr așa că s-a pierdut șirul cât s-a pus, până la urmă toată lumea care gusta a zis că e destul :)

Se pune fierbinte în sticle.

Se fierb în bain-marie pentru 20-30 minute.

Se acoperă cu o pătură groasă și se lasă până la răcirea completă.

Se duc fie în beci (cine are, adică bunica) sau în cămara (adică eu).

La iarnă o să ne prindă tare bine!